Întâlnire cu un demon șchiop

Într-o zi am întâlnit un demon pe drum

Șchiopăta și avea un ghimpe în mâna dreaptă.

I-am povestit ca am pierdut Sensul

Când a căzut într-un gol de viață

Făra ca eu să-l pot prinde de buric;

Se pierduse în necunoașterea mea,

În incertitudini și prea multe întrebări

Când am înghesuit visele într-un pătrat;

Iar apoi se săturase să mă tot aștepte

Văzând că nu ştiam măcar să-l strig pe nume.

 

I-am zis dar demonului să asculte

Și de-ar putea să mă ajute să mă-ntorc din drum

Găsi-voi poate tot ce am pierdut

Și sens și timp și drum făr’ de întrebări.

 

Cred că-l durea tare mâna dreapta când te-a inventat

Sau poate s-a împiedicat când te-a chemat

Căci a scăpat în tine tot ce e frumos

Dar a lasat și tot ce arde fără de folos

A pus puțin din toate

Și te-a facut ca mine,

Dar a uitat să-ți dea suflare mai mult decât o zi

Și trup mai mult decât o noapte.

 

Mult prea viclean fu el,  ăl șchiop când te-a creat

Căci eu voiam idei, dar el le-a întrupat.

Știuse el prea bine că trupul nu rămane

Că doar idei și aburi trăiesc în infinit.

Și mi te-a dat pe tine, râzând cu mult nesaț

Când te pierdeam din brațe

Nainte de-nceput.

 

Și mă uitam la tine precum mă uit la mine

Eram eu al tău chip și vorba ta tot eu.

 

Câteodata în decembre îmi aduc aminte de tine

Nu cel de azi, ci tu cel mult visat,

Căci demonul știa cât te doream

Când te-a adus din vânt,

Când te-a chemat din munți.

Și nu mă doare decât atunci când strigă corbii

Și nu te simt decât atunci când m-arde gerul

Fost-ai un zeu, stiu bine,

Un zeu, dar cu buric,

Nici fiu de pământean,

Și nici nemuritor.

 

Și iată acum, când mă întorc în mine

Nici cu idei și nici cu Sensul întrupat

Găsesc acolo doar un demon șchiop

Ce-și urlă ghimpele din mâna dreapta

Și râde ca un drac cuminte

Fumând o pipă ce miroase-a tine.

 

foto: arhiva personala, 2017, Saschiz