Inorogi îmbătrâniți

eventide_web_1024x1024

Eram odată într-un tren. Pe bilet scria București -Avrig.  Adevărata călătorie era însă spre mine însămi.  Să fi fost o zi de ianuarie. Întâmplător, pe bancheta din fața mea s-a așezat Simona, o fetiță de 7 ani. I-am povestit cum eu, pe când eram copilă, mă străduiam adesea să mă hotărăsc ce îmi doresc mai mult:  un cal, un inorog sau un cal înaripat. Și greu îmi era gândul căci niciodată nu reușeam să iau o decizie. Am căutat  o poză frumoasă cu un inorog și am privit-o împreună. I-am spus că inorogii sunt pentru zâne iar caii înaripați pentru voinici. Ea mi-a răspuns atunci hotărâtă:

-Eu vreau un unicorn!

-Ah! Bravo! Ce bine ca tu știi ce vrei!

-Da, dar nu există! continuă ea cu o siguranță dezarmantă în glas.

-Cum așa? o întreb eu.

-Pai am vazut doar în desene animate și cărți. Niciodată în altă parte.

-Ah! Nu-i nimic. Mai ai timp să-l găsești. Uite, eu sunt mai mare și încă îl mai caut.

-La revedere!

-La revedere! Si ai grijă să nu uiți să cauți inorogul ăla!

-Unicorn! Eu vreau unicorn!

-E același lucru! Inorog, unicorn, dar să-l cauți!

Ce știa ea, copila această cu haină roșie și plete brune, că pentru mine inorogul din cărți era dragostea…

Sursa foto: https://lowbrowmisfits.com/products/eventide-original-unicorn-painting

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s