Noaptea dinaintea Nopții

20161009_124929.jpg

În noaptea dinainte de noapte am avut un presentiment rece. Se făcea că eram în propria casă, însa totul era întunecat și vechi. Nimic nu mai avea urme de viață. Pisicile mele nu mai erau și vântul intra nestingherit pe fereastră. M-am apropiat de geam și am privit afară. Nici țipenie de om! Mașinile pareau încremenite în timp; pomii nu se mișcau, în ciuda vântului; nu era soare iar lumina era o tușă de gri. Eram acolo, dar nu puteam atinge nimic, nu simțeam nimic.

În ziua de dinainte am încalecat un cal, Fulger, și am zburat peste obstacole. Era prima oara. Am râs, am râs ca un copil și era cât pe ce să plâng de fericire. Așteptam de peste trei decade să fac asta. Un vis împlinit! Nu pot descrie sentimentul tulburător de veselie ce umple tot corpul până la explozie!

În gândurile de dinainte te-am iertat că nu ai avut curajul să-mi spui adevarul. Am înteles că, la fel ca mine, aveai nevoie să fii liber; că te temeai de cuie și timp determinat. Am acceptat că preferai să fii o navă în derivă decât să fii ancorat undeva.

În conversația cu părinții de dinainte am încercat să fiu mai răbdătoare, să ascult, să râd, să fiu aproape. Am vrut să le arăt că îmi place viața mea, sunt mulțumită și mă bucură toate zilele în care fac ceea ce îmi doresc. Am înteles că se tem pentru siguranța mea. Am încercat să le arăt că, deși fac lucruri în mod diferit, m-aș bucura să îmi fie alături.

În momentele de dinainte te-am căutat să-ți spun că începe să fie rece și gol iar tu mi-ai cerut să am încredere în tine și m-ai asigurat că va fi bine. Poate că asta căutam, cuvinte ca cele rostite de tine, deși nu am crezut în ele. Ce încrezut să ai pretenția că decizi tu Viața și Moartea în locul Neșfărșitului!

În drumul de dinainte am constatat că eram tare obosită; că voiam să respir între munții înalți și să merg pe drumuri largi spre orizont; că așteptam să aud valurile cum repetă același vers ce înseamnă Totul iar si iar.

Așa că, în noaptea de dinaintea nopții, am acceptat că Moartea nu se joaca de-a v-ați ascunselea, ci vine doar în vizite anunțate; că lasă un bilețel în pragul ușii și așteaptă răbdătoare să fie citit. Se îmbracă cu haine de sărbătoare, poartă un zâmbet în colțul gurii și ne însoțește în Viață, bucurându-se cu noi. În noaptea de dinaintea Nopții am scris asta și apoi am uitat ce a fost și ce a urmat.

PS. https://vimeo.com/154739710

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s