Apariția lui Bau Bau

13926020_10154094691339843_595401658331097054_o

Iaca așa s-a întâmplat! Cum mergeam eu spre casă într-o frumoasă seară de vară pe la sfârșitul lui iulie văd un ghem mic, negru și moale lânga o mică florarie. În secunda  următoare picioarele mi se opresc, glasul mi se subțiază, inima mi se înmoaie și încep să vorbesc singura cu glas tare: „Vai ce drăgălașă ești! Hai! Pis, pis, pis, piiss, piiiiissss”. Ghemul o ușchește sub chioșcul de flori. Nici vorbă să se îndure de mine să mă lase să o smotocesc. Dau să o prind. Zadarnic, însă! E mică și agilă și nu e chip să reușesc. Aud un tip strigând către mine: „Nu o să prinzi tu niciodată pisica aia!”

Deh! După ce fac înconjurul chioșcului de flori în genunchi ca la moaște fără să izbutesc să o scot, cer ajutorul florăresei. Îi spun ca îmi doresc de 1000 de ani o pisică neagră. Ea îmi zâmbește. Pisicuța se pierduse de mai multe zile iar ea avea grijă să nu-i lipsească mâncarea și apa. Așadar, punem împreună la cale o strategie de atac. Pe flancul drept Andreea, încercând să împingă cu blândețe ghemul mic și negru de sub chioșc. Eu aveam să fiu elementul surpriză și să îl prind îndată ce ar fi ieșit la lumină. După eforturi hotărâte și înca o serie de ture în jurul chioșcului de flori, am reușit să prindem mieunătoarea.

Ajuns acasă, ghemul negru își aduce aminte că are dinți de vampir, gheare de panteră și glas de leu și începe să se lupte cu mine. Recunosc ca abia am scăpat cu viață. Pănă la urmă a adormit obosită în brațele mele. A doua zi ne pregătim să mergem la veterinar. Vreau să o iau pe bicicletă, dar nu am cutie specială de transport. Colac peste pupăză, pantera e din nou hiperactiva. Nu reușesc. Fie! Renunț la bicicletă și merg cu transportul public. O pun într-o geantă de umăr, lăsându-i capul mic și negru afară. Pe drum oamenii mă opresc să vadă minunea. Copii, bătrâni, toți vor să o atingă. Iaca așa mă întâlnesc în mașina 133 și cu o Stimabilă Doamnă Hoț. Așa cum îi cerea profesia, intră în vorbă cu mine, povestim, se oferă să adopte pisica, eu nu voiesc să i-o dau, facem schimb de numere de telefon în caz că mă răzgândesc… Coborâm din mașină, un alt tip i se alătură iar Stimabila îmi cere voie să pupe pisica înainte de a ne despărți. Observase, pesemne, că lăsasem mobilul meu Samsung S5 Neo în buzunarul încă deschis al rucsacului. Se apropie de mine aproape îmbrătișându-mă și….va închipuiți continuarea… Degeaba observ eu după mai puțin de 5 minute ca mobilul meu nu mai este la locul lui, alerg după Stimabila Hoață și îi cer să îmi arate conținutul poșetei. Îl pasase deja amicului. Fuse și se duse…

Duc pisica neagră în casă si îi spun: „Cică ești ghinion, măi! Nu eram eu foarte hotărâtă să te păstrez, dar acum numai de-a dracu’ și tot te țin!”.

Mai urmeaza… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s