Blestem

20170111_165343

Amintește-ți de mine în lumina dimineții,

Sunt în vânt și în norii ce curg.

Caută-mă în asfințit și în umbrele ceții,

Sunt în stele și-n ape ce plâng.

 

Amintește-ți în zorii noilor iubiri,

Sunt în primul sărut și în vorbe de dor.

Caută-mă în misterele nopților

Sunt în lacrimi și-n șoapte de-amor.

 

Iubește-mă în infinitul amintirilor,

Găsește-mă la asfințitul timpului,

Păstrează-mă într-un surâs,

Închide-mă într-un sărut.

Foto: Iran, 2017, Qeshm

 

Și totuși există inorogi

inorog

Norii se jucau în brațele cerului. Akela zbura călare. Armăsarul ei abia atingea pământul. Era liniște și un miros de rouă o învăluia în timp ce galopa fascinată de infinitul din Al Badia. Fratele ei îi dăruise acest cal negru în ziua in care implinise 7 ani. Un pur sânge arab, sprințar ca vântul . ”Să te poarte ca vântul spre tot ceea ce este frumos și bun. Mă rog ca Alah să îți poarte de grijă, surioara mea” L-a numit Ejaz, miracolul ei.

Akela își aducea bine aminte de diminețile în care se întrecea cu ibișii, călărind pe întinderile nesfârșite ale stepei. Își aducea aminte și gustul ceaiului dulce cu aromă de iasomie pregătit de mama ei în serile răcoroase. Auzea vântul desenând secretele întelepciunii pe nisipul fin. Își aducea aminte de ochii verzi ai tatălui ei. Se visa acolo în nesfarsitele stepe, in Al Badia alături de Ejaz înainte ca lumea ei magică să fie distrusă de război. Închide ochii. Îl vede pe mîndrul ei armăsar cu ochi negri și clari ca oglinda cerului de noapte. Îi simte căldura și mirosul dulce sărat. Uită ziua în care l-a ținut de mâna pe fratele ei până când viața lui s-a scurs din trupul zdrobit de mitraliere pentru ca refuzaset să se alăture ISIS. Uita gustul sângelui lipit de buzele și obrajii ei în timp ce își striga fratele mort.

Akela a fost găsită hoinărind singură prin deșert de un grup de beduini ce călătoreau spre Iordania. Părinții ei au fost împușcați în timp ce se întorceau de la o întâlnire comunitară privind expansiunea ISIS. Ejaz, armăsarul ei negru, a fost luat de asasinii fratelui ei. Fetița trăiește acum într-o tabără de refugiați din Iordania. Am găsit-o la umbra unui cort UNHCR, desenand inorogi. Mi-a zâmbit și mi-a spus ca Alah i-a purtat de grijă pentru ca într-o zi să se întoarcă în Siria și să le spună oamenilor despre ceea ce este frumos și bun.

-”Ce este frumos și bun în lumea asta? Am întrebat-o atunci mirată.

-„Cum, nu stii? Dragostea! Dragostea e frumoasă și bună.” mi-a răspuns privind-mă cu blândețe.

Scrisă azi, 20 iunie, de Ziua refugiatilor