In trecere spre Infinit

Scrisă în 2016 în amintirea tinerilor ce au murit în Colectiv

Padurea fapturilor de ametist

12191676_721117558021403_6746240965332624476_n.jpg FW

Opreste marșul acesta funerar! Nu vreau sa fiu aici, pe patul asta de spital unde miroase a sânge și clor. Și ce este cu aparatele astea care îmi numără bătăile inimii? E ridicol! Sufletul nu poate fi măsurat. E ciudat că ei nu știu asta. Poate că nu au apucat încă să iubeasca cu adevărat. Numai iubind auzi simfonia Infinitului și înțelegi ca nu are rost să măsori incomensurabilul.

Vezi, eu am înteles cum e toata treaba asta cu Infinitul, dar până acolo aș vrea să mai stau pe aici, pe Pământ. Da! Am inteles ca tu știi mai bine, ca vezi totul de acolo de sus. Știu ca ai un plan. Dar si eu am planuri. Multe…

Știi, in ianuarie trebuie sa merg la ski. Imi plac obrajii iubitei mele dupa ce ii sărută iarna. Îmi aduc aminte de zilele copilăriei în care stăteam în zăpada până când gerul…

Vezi articolul original 344 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s