Tot ești…

20170818_161513

A trebuit să te ucid pentru a nu te iubi,

Să-mi mușc buricele degetelor ce te-au atins

Și să șterg de pe gura mea buzele tale;

M-am nimicit până în cel mai adânc ungher

Și am plăsmuit un alt eu,

Am făurit o făptura goala de vise

Și am ascuns ochii tăi în mare și-n brazi;

Am implorat muntele să mă-nconjoare

Și râurile să curgă peste vise,

Am invocat vântul să-mi fure gândul

Și noaptea să-mi înghețe dorul,

Să-l înghesuie între colți de vipere

Și să-l vâre între ruine

Dar… tot ești… chiar de eu nu mai sunt…

Tot ești…

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s