Sfârșitul poveștii

umbre 2După noaptea aceea s-au mai văzut de câteva ori. Întotdeuna la ea, niciodată la el. Când se întâlneau trupurile lor căutau parcă un alt Sfârșit. De fapt, aș putea chiar să spun că au fost momente când au încercat să ocolească Sfârșitul, să fugă din poveste și să trăiască totul altfel. Cu toate astea, cred că amândoi știau că ascultau ultimele măsuri ale unei simfonii mult prea zbuciumate. Mișunau printre amintiri și umbre de parcă nu ar fi găsit cel mai potrivit spin în care să frângă Iubirea lor. Au vorbit mai mult ca până atunci și au învățat să asculte, au văzut filmele pe care voiau să le vadă, au călătorit, au băut vinul cel bun păstrat pentru ocazii ce nu aveau să mai vină.

După noaptea aceea s-au cuprins în brațe în fiecare seară înainte să adoarmă. Uneori fata adormea cu spatele la el astfel încât să își poată ascunde lacrimile ce i se scurgeau pe obraji. Apoi ea și-a zis ca nu își poate plânge propria creație, Sfârșitul implorat. Ea îl făurise., îl plămâdise din vise pe care credea că el nu i le poate împlini. Astfel că și-a îmbrățișat povestea cu coastele, a mângâiat-o cu buricele degetelor, a sărutat-o până când Sfârșitul a crescut și a început să-și strige drepturile.

Nici el nu poate fi absolvit de vină în această poveste. Eu am fost martorul fiecărui capitol. Vă spun cu sinceritate că și el, da, el începuse să alunce în afara poveștii. Doar că el nu își striga însingurarea. O trăia în liniște în neputința de a o avea cu totul pe această fată ce iubea solitudinea, vietățile pământului și întinderile albastre. Căuta în jurul lui dorul și blândețea pe care ea i le refuza. Privindu-i am înțeles că poți să iubești și în același timp să vrei să fugi, să implori Infinitul să te lase să cuprinzi un alt vis.

Ultima oara i-am văzut împreună în parcul Cișmigiu. Nu s-au privit. El intrase deja în altă poveste. Ea i-a reproșat că a ales cel mai urât Sfârșit pentru povestea lor. Cum să pleci așa-zicea ea- dintr-odată, în altă poveste? Nu e drept! Unde erau loialitatea, adevărul și iubirea despre care discutaseră?

Stăteau întinși pe iarbă. Soarele le mângâia părul. O gânganie primăvaratică s-a așezat pe degetele lui. Ea a luat-o cu blândețe, i-a spus secretul lor și a trimis-o să zboare spre Infinit. Și a zburat… A zburat cu prima lor privire, călătoriile, săruturile de la început,  îmbrătișările și nopțile lor de dragoste. Acea mică vietate a luat pe aripile ei copilul lor nenăscut, urâtul, strigătele și visele frânte.

Acestea au fost ultimele rânduri din povestea lor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s