Și pietrele au rădăcini

p2091756573-4

Și pietrele au rădăcini.

Știu asta pentru că, de pildă, ieri când treceam prin gangul acela umed si rece am simțit dintr-o data un noian de vieți inundându-mi închipuirile. Am vazut bordura strâmbă, de care mă împiedic mereu, așa cum era acum 25 de ani. Trei băieți se jucau acolo în fiecare zi„la perete”. Aceasta activitate copilarească de mult uitată presupunea aruncatul monedelor spre un perete de piatra. În acest gang cel care avea norocul sau priceperea de a arunca moneda cel mai aproape de bordură câștiga. Se auzeau atunci chiote si râsete iar batrânii ieșeau uneori la geamuri sa-i mustre pentru că le tulburau somnul de la amiază.

Tot acolo, un tânăr cu obrajii brăzdați de coșuri încăpățânate a furat un sărut de la cea mai frumoasă fata din clasa a 5-A. Știind că fata se temea de gângăniile verii, a pretins că un păianjen s-ar fi prins în părul ei blond și că are să o ajute să scape de el. A rugat-o, așadar , să rămână nemișcată, căci numai astfel va evita să fie muscată de oribilul păianjen și s-a apropiat cu șiretenie de ea până când buzele lor s-au atins.

În gangul acesta rece și umed prin care trec în fiecare zi, o bătrânică singuratică a găsit un pui de pisică zăcând. Cineva încercase să-l omoare lovindu-l de câteva ori de asfalt închis într-un sac de rafie. Cand bătrânica a trecut pe acolo, pisoiul părea că-și trage ultima suflare. A întins mâna ei moale si slabă și l-a ridicat la piept. „Nu ai să mori” i-a zis. „Nu, nu ai să mori, iți promit eu, căci mă aflu acum la poarta morții și îi cunosc vrerile!

Aici, aici în umezeala asta, într-o zi ploioasă de toamnă în anul 1985, o mama încearca să-și consoleze fetița, o puștoaica de 3 anișori ce plângea cu hohote pentru faptul de a fi strivit fără voie un melc. Nouă ni se va părea, probabil, puțin lucru moartea unei asemenea vietăți. Pentru ea însă era prima întâlnire cu moartea.

Tot aici, o femeie trecută de trecută de 30 de ani l-a îmbrățișat pentru ultima oara pe iubitul ei. El nu știe încă, dar în zorii zilei ce avea să urmeze ea își va părăsi în grabă locuința închiriată în blocul de alături și va dispărea fără urmă și fără cuvinte de adio. A căutat-o zadarnic mulți ani după acea întâlnire.

Da, si pietrele au rădăcini! Rădăcini ce se întind în vremurile de demult.

(image source  Clifton Beard blog; photo taken in Sighisoara)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s