Te urmez, Adam

1238851_10200504718240019_399358950_n

Oamenii au inventat timpul de aici pentru a masura minutele, zilele, lunile pana la trecere. Marea Trecere… Cand cineva trece Dincolo ei spun varsta lui in ani, cand s-a nascut și cand a murit. De fapt, uneori un minut e mai important decat un an si o secunda e mai profunda decat un minut. Poate ca oamenii ar trebui sa-si aduca aminte de maretia unei clipe si nu de numarul de ani umblati pe pamant. In varsta de aici Eva avea putin peste trei decenii. Cand zambea colturile gurii dezvaluiau riduri mici, inca discrete. Cu timpul ridurile aveau sa se adanceasca si sa inghita chipul ei de copil. Ochii insa, ochii erau mult mai batrani. Prea batrani… In ochi se vedea haul din suflet. Daca cineva i-ar fi despicat pieptul sa-i smulga inima ar fi fost un efort irosit. Nu ar fi gasit-o acolo. Ochii ei stiau ca de mulți ani Eva nu mai avea inima. Uneori Eva nu intelegea daca era strigoi sau om. Uneori vedea oamenii umbland incoace si incolo, in graba sau molcom, ii vedea cum cresc, rad, plang și trec Dincolo si i se parea ca ea traieste undeva in afara lumii. Timpul se masoara in bataile inimii. Fara inima, existenta se afla in afara timpului. Fara inima, lumea de aici era un teatru imens. Eva privea din culise numarul actorilor, dar nu cerea niciodata autografe, nu se apropia de scena. Demult insa, fusese ea insasi unul dintre actori. Isi jucase rolul cu multa patima. Fiecare replica, fiecare miscare, fiecare sentiment, totul fusese jucat asemenea unei ultime piese. Traise totul intens, cu pasiune. Isi jucase deja clipa. Cand a coborat de pe scena a aruncat scenariul in foc si, odata cu rolul ei, focul i-a mistuit inima.

In seara aceea Eva era la teatrul Odeon. Pe scena acordeonul lui Emy Dragoi plangea cadenta unui tango. Luminile reflectoarelor se jucau pe metalul acordeonului. Sunetele imbratisau firisoarele de lumina si le imprastiau pe fetele spectatorilor. In cadenta unui tango Eva nu avea nevoie de inima. In sufletul ei se cuibarea un alt ritm, o alta viata. Cand Adam s-a asezat langa ea, Eva i-a soptit:
Nu cred ca am inima. Dar sunt vie. Vie! In mine bate un ritm de tango. Te urmez, Adam! Te urmez cu pasi de tango. Altfel nu mai stiu sa urmez. Am uitat scenariul…

Oamenilor dragi de la TangoTangent!
foto Gilbert Iscu, teatrul Odeon

Monica Alexandru
28.09.2013
foto Gilbert Iscu (la Teatrul Odeon)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s