Mona

xxxxxeva

22 ianuarie 2017.
-„Mona… Sigur că îmi amintesc de ea. Imi pare rău să aud asta. Era o femeie interesantă.”
-„Sunt martori care afirmă că ați cunoscut-o destul de bine. Informațiile noastre converg către faptul că ați avut o relație intima cu victima. Puteti veni maine la secție ? Avem nevoie de o declarație privind ultima dumneavoastră întâlnire.”

-„As prefera să nu vin, însă nu cred că am de ales, nu-i așa?”
23 ianuarie 2017

În colțul biroului din secția de poliție, înghesuită de fumul de la nenumarate țigări consumate acolo, stătea în tăcere o dactilografă. Fusta ei rosie și cămașa fină, marca Dior contrastau teribil cu mașina de scris veche și slinoasă.

”Pe Mona am văzut-o ultima oara în data de 31 decembrie 2015, ajunul Anului Nou. Voiam să petrecem o noapte liniștită. Un film bun. 2046 de Kar-wai Wong. O sticlă de vin roșu… Sau mai multe…O certam deseori pentru faptul că obișnuia să bea prea mult. Îmi spunea că nu are de ales. Era singura ei armă împotriva rațiunii care îi înăbușea simțurile… Era foarte frumoasă în seara aceea. Rochia îi descoperea discret forma sânilor. Umerii goi îi erau învăluiți de un parfum dulce amărui. Ea știa că mi se părea mai frumoasă ca oricând și de aceea se simțea puternică, stăpână peste trupul meu.”

-„Lăsați amănuntele astea, domnule Alexandru! Nu sunt folositoare pentru ancheta și ne pierdem timpul degeaba. Pot să vă dau contactul unui psiholog, dacă aveți nevoie. Ne interesează la ce oră ați văzut-o ultima oară. Ce culoare avea rochia? Unde v-ați despărțit? V-a spus cu cine urma să se întâlnească sau unde va merge? Cine poate confirma relatarea dumneavoastră?

-„Adică vreți să restrâng ultima ei poveste la cuvinte reci, lipsite de magia simțurilor? Ei nu i-ar fi plăcut asta…”

-„Domnule Alexandru, vă rog să vă concentrați! Aveți pe masă numărul unui psiholog care colaborează cu noi. Îl puteți suna după ce terminăm aici.”

-”Da… Sigur… Nu… Adică nu am nevoie… Povestea aceasta o veti auzi doar de la mine pentru ca noi, eu si ea, am fost singurele personaje din acest joc al vieții. Rochia era vișinie. A fost singurul cadou pe care l-a acceptat de la mine. Era foarte entuziasmată de faptul ca avea aceeși culoare precum florile din ghiveciul nelipsit de pe masa din bucătăria ei. ”

”Scurt și la obicet, vă rog!”

”Eram fericiți. Ne sărutam nebunește. Îi mângâiam sânii și îi șopteam că o iubesc când m-a împins cu o mișcare brutală spre perete. Mi-a strigat ca nu îii aparțin, că nu este prizoniera mea, că vrea să fie liberă. A plecat la ora 11:55, lăsând ușa larg deschisă în urma ei de parcă ar fi vrut să îmi ofere această ultimă imagine cu ea plecând hotârâtă, fără să se uite înapoi. Nu am apucat să spun nimic. S-a smuls din brațele mele și a plecat. Nu plângea. Avea ochii reci, animalici. Nu am mai știut nimic despre ea până ieri cand m-ați somat să vin la secție.”

-”Domnule Alexandru, examenul medicului legist arată că a murit la aproximativ 2 ore după ce v-ați despărțit. Avea o rochie vișinie. Camerele de supraveghere din fata magazinului Unirea au înregistrat momentul. A fost acostată de un bărbat ce ieșise să-și plimbe câinele. De-a lungul înregistrării suspectul este cu spatele la cameră. Cei doi discută preț de câteva momente. La început ea pare calmă. Există un martor, o bătrână fără adăpost, care a declarat ca barbatul i-ar fi cerut favoruri sexuale. Este refuzat. În momentul acela suspectul a luat o lopată aflată pe marginea drumului și a lovit-o în cap… Aveți un câine lup, nu-i așa?”

-„Da, am.  L-am găsit pe stradă, hoinărind, în dimineata ce a urmat ultimei noastre intalniri. . Era plin de sânge. Am crezut că e rănit. L-am spălat… Acum înțeleg… Era sângele ei… Ultimul sărut! Ultima noapte de dragoste! Acum înțeleg… Acum… Acum… Ea credea ca toate cuvintele au viață. În ultima noapte mi-a spus că citea de ceva vreme Jung. Lucra la o povestire inspirată de scrierile sale. O fascina îndeosebi ideea că pentru fiecare caz patologic manifest, Jung credea ca sunt inca zece, cel putin, nedescoperite. Oameni cu atitudini si comportamente ce par normale, dar ascund un potențial pervers, morbid.”

-”Imi irosiți timpul, domnule Alexandru. Ar fi bine să vă căutați un avocat. Vă pot face o recomandare. Poate ajungem la o înțelegere si evităm să ne pierdem timpul, reputația și banii… Mai ales dumneavoastră, dacă mă înțelegeți”

Foto: Art of beauty.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s