Frizerul si fata din oglinda

Magdalena Russocka.jpg
Frizerul și fata din oglindă

Ea este acolo unde ceea ce știm devine irelevant și imposibilul devine posibil. A ajuns acolo în timp ce desena forme pe geamul aburit al unui autobuz. A vrut să deseneze un Sfârșit dar nu-și aduce aminte cum se terminase tot. Tocmai atunci a văzut printre literele alunecoase de pe geam o clădire acoperită de graffiti. A coborît imediat și s-a apropiat de pereții bântuiți de cuvinte și culori. Aerul purta cu greu întunericul. Era o clădire părăsită. Un fost azil de bătrâni…Un cerșetor seca un râu de lacrimi, rezemat de un zid. Luna plină pieptăna umbrele. Jupiter domnea pe cerul nopții de iarnă. Un Centaur a trecut pe lângă ea trăgând după sine Adevărul. Nu mult după aceasta a văzut un Faun deșirând timpul. Un frizer o aștepta în fața oglinzii. Degetele lui delicate dansau cu o foarfecă. Ea se apropie și se așează cât mai aproape de oglindă.

Sfârșitul e înfăptuit din amintiri. Uneori rămâne tulbure și neterminat pentru că printre tenebrele lui se ascund secrete, amintiri nedesăvârșite. Pentru a-l termina ar trebui să se întorcă adânc în trecut și să invoce Lucrurile Nerostite. Reflexia ei in oglinda descoperea un secret ascuns demult în scorbura unui copac adormit între munți. Centaurul îl știa. Era povestea Îngerului și a Lunii.

Șoapte pluteau fantasmogoric printre gânduri. Când foarfeca a atins prima șuvită ce îi atârna pe umerii goi, Fata din oglindă a simțit cuvintele Lunii sărutându-i buzele. Își amintea destul de bine vocea lui, o recunoștea după anumite silabe ce răsunau mai grav decât altele. Nu se mai știa ce cuvinte a născocit el, dar îți puteai da seama că ea nu le uitase întrucât hoinăreau amestecate în privirea ei. Nu se putea spune nici dacă atingerile lui lăsaseră urme pe corpul ei, dar e posibil ca anumite gesturi și hotărâri ce ea credea că îi aparțin, să fi fost, de fapt, o încarnare a lui.

În fața oglizii timpul se răstogolea trosnind și prăbușindu-se în Început. Faunul îl invoca. Ea vede clar în oglindă reflexia Lunii. E atât de real încât îi simte umbrele mângându-i trupul.

„Tot ce am vrut a fost să exiști. Să nu fii doar o plăsmuire a mea! Să trăim în afara timpului! Tu, în schimb, nu ai înțeles că iubirea nu are sfârșit. Iubirea dăinuește dincolo de carne, timp și spațiu pentru că acolo unde a fost făurită acestea nu există. Ai stat atât de mult aproape de pământ, desenând sfere în jurul lui și născocind forțe iluzorii încât mă tem că ai uitat de unde vii.”

„Da, tot ce am vrut a fost să te gust. Să sorb din tine nemurirea. Să o strivesc cu dorința mea și apoi să mă nasc din nou, liber și rece. Te-am lăsat să vezi doar ceea ce puteai si doreai să vezi. Dar nu ma învinovăți doar pe mine pentru neputința ta! Mi-am ascuns față nevăzută și ți-am permis să să mă plăsmuiești. Nu a fost greu pentru tine căci trăiai de multă vreme într-o lume a ideilor. Erai captivă lor cu mult înainte ca eu să te doresc”.

Ultima șuviță din părul ei lung și blond cade pe pământ. Ceea ce știm definește posibilul. Nimeni nu mai crede în imposibil. Faunul pleaca lăsând Timpul să se deșire în urma sa. Sfârșitul fusese în sfârșit desenat. Centaurul aruncă Adevarul în scorbura copacului și dispare în întuneric. Cerșetorul plânge un râu de lacrimi.

Aici, frizerul a terminat.

Eric Clapton/ River of tears
https://www.youtube.com/watch?v=sZgyx_lSakA&index=12&list=PLGoKn2QzyC-TBGvRT9D8u6Zx_t8e-FJdY
Photo by Magdalena Russocka/ source A Klauss fb page

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s