Sa cauti 1…

muse
In cutia de scrisori era un pliant.
Probabil e de la Enel. Am uitat sa platesc…Se gandi Eva. Iar ma ameninta cu intunericul. Trebuie sa fie ciudat sa imparti lumina si bezna in functie de o factura. Sa cumperi lumina cu bani si sa ramai in intuneric daca nu platesti. Pacat ca banii nu pot cumpara lumina pe care o caut eu.
Eva a scos pliantul. Pe o parte era alb. Cealalta era neagra. Nu era de la Enel. Era un anunt. Oferea contra talonului de pensie un alt fel de intuneric. Unul „Non Stop”. Eva citi:
SERVICII FUNERARE COMPLETE.
De 18 ani tratam momentele dureroase cu
SERIOZITATE, DECENTA si RESPECT

Pliantul anunta apoi 75 de modele de sicrie, imbalsamare, colive… Eva ura moartea. Niciodata nu a putut sa inteleaga de ce timpul se termina brusc ca intr-o clepsidra din care au cazut toate firele de nisip deodata. De ce oamenii inceteaza sa mai respire si dispar.
Eva mergea spre sala de dans. Incerca sa uite cuvintele din pliantul negru, sa uite timpul. Repeta in gand cuvintele lui Adam rostite ieri.
– Ai vazut cum dansatorii de tango raman nemiscati intre doua melodii? Asculta muzica; se misca incet, schimband discret greutatea de pe un picior pe altul. Stii de ce? Cauta 1. Pasii lor asteapta ritmul. Intotdeauna e un ritm. 1 2 3 4, 1 2 3 4… Cauta 1… Uneori 1 e mai puternic, alteori mai moale. ‘Femeia este expresia muzicala a partenerului’*. Ea face primul pas doar atunci cand partenerul ei a auzit accentele melodiei. Niciodata inainte de 1. Pasii fara 1 nu sunt tango, nu au ritm, nu curg odata cu muzica.
Eva se uita la luna. Pe 19 septembrie urma sa fie plina. Ii placea sa priveasca luna atunci cand singuratatea ei era perfecta, rotunda. Chiar si in solitudine exista perfectiune, credea ea. Exista o demnitate invaluita in mister. Tigara se topise in mana ei si scrumul i-a cazut pe rochie cand un barbat a oprit-o din mers. Tinea in mana o punga cu aurolac. Sau poate era o punga cu iluzia unei vieti. Ochii lui sclipeau in noapte. Pareau ochii unui lup pierdut si infometat. Rataciti, adanci si totusi stralucitori in intuneric.
– Da-mi o tigara, a spus el.
Eva ii intinde tigara.
– Da-mi 20 de lei.
– Iti dau tigara si atat.
– Esti o scumpa.
Mai departe alt barbat. Alt lup ravasit mergea pe strada. Era imbracat intr-o fusta si cara sticle goale de plastic. Sa fie avut putin peste 20 de ani. Un timp au mers pe acelasi drum. Eva il auzea rostind sacadat „Mamica mea, mamica mea, mamica mea…”
Ajunsa in sala de dans, Eva si-a adus aminte sa respire. A dansat. A schimbat multi parteneri; a dansat iar si iar si iar… Un dans cu furtuna, un altul cu linistea, unul cu soarele bland de dimineata si altul cu racoarea unei zile de toamna. Dar ultimul dans, ultimul a fost cu furtuna, linistea, blandetea luminii din zori si toamna deodata. Ultimul a fost cu Adam. La sfarsit Adam a sarutat-o pe frunte. Eva s-a ascuns in acel sarut. Nu era timp acolo. Nu era moarte. Nu erau pungi cu iluzii si nici barbati fara mame. Era doar zambetul unei fetite blonde cu buclele incurcate si un sotron. Eva a auzit fetita blonda vorbind cu vocea unei femei. Fetita spunea:
Oare exista 1 in univers? Oare lumea asta are un ritm pe care nu l-am gasit inca? Si daca da, unde e accentul pe care il caut? Oare cei care respira din punga cu iluzii nu au gasit inca ritmul, l-au pierdut pe drumul vietii sau poate au fost aruncati in afara dansului de cineva?

Inspirat de Tango Tangent, *Daniel Mandita si Gilbert Iscu
Monica Alexandru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s