Demonii nu danseaza tango

 

Cand muzica a tacut, Eva a ramas nemiscata. Parea ca dispare in alta lume, ca existenta ei in viata asta era doar o datorie care o ranea.
-Sunt zile in care ma opresc in mijlocul strazii si nu mai pot respira. Picioarele refuza sa mearga. Ma afund in iad. Asculta, Adam! Auzi cum haul din locul inimii mele urla? Cand muzica se opreste ma invaluie intunericul. Un intuneric rece si vascos. Carnea mea gusta inca placerea si simte durerea, dar cred ca am murit pe dinauntru. Nu am gasit niciun cimitir pentru suflete moarte. Oamenii nu au inventat cruci pentru asta. Daca iti cer sa ma invii, vei accepta?
-Adam a tras-o aproape de pieptul lui. Era rece. Auzea haul din locul inimii ei urland. A cuprins-o din nou strans pana cand palma lui i-a ascuns intunericul din suflet. Cand muzica a inceput sa cante nisipul din clepsidra s-a oprit din cadere, timpul a inghetat undeva intre trecut si viitor. Orasul de beton s-a topit intr-o imensa sala de dans. Lacrima de pe obrazul Evei a uitat sa mai curga. In ea se reflectau ochii lui Adam.
-Daca ma urmezi voi ucide demonii din tine, i-a spus Adam. Voi cobori dupa tine in intuneric, dar pentru a invia trebuie sa iesi odata cu mine la lumina. Sa simti ce simt eu, sa mergi cand merg eu, sa astepti cand trupul meu tace. Demonii nu danseaza tango. Langa mine nu te vor putea gasi. Danseaza Eva… Danseaza cu mine…

Monica Alexandru

23.08.2013