Rochia alba de smoala

IMG_9514
Eva o urcat in metrou. Rochia ei alba stralucea in aerul imbacsit si lipicios. Era un loc liber. Si-a adunat rochia lunga intr-o mana si s-a asezat. Scaunul din dreapta ei se chircise sub greutatea unui barbat obez. Putin mai departe, un alt scaun gemea sub greutatea femeii lui. Poate ca sunt bolnavi, isi zise Eva tinand o carte intr-o mana si telefonul mobil in cealalta. Cartea a ramas tacuta. Cuvintele din ea asteptau cuminti intre coperti. Eva se uita la mesajul de pe telefon de 5 minute de parca literele se schimbau odata cu fiecare respiratie si acelasi mesaj capata noi intelesuri. In stanga ei s-a asezat o femeie negricioasa, slaba si mica. Avea mainile atat de murdare incat s-ar fi putut crede ca oasele ei purtau smoala si nu carne. Cand scaunul de langa femeia slaba a fost gol, femeia i-a intins mana unui barbat negricios, slab si mic. El s-a asezat langa femeie. Avea o sacosa de smoala deasupra careia pluteau doua paini. Mainele negre au lucrat pentru paine, se gandi Eva. Intre mainile de smoala si barbatul cel mare, Eva nu mai stia daca rochia ei alba insemna opulenta sau gingasie.

Monica Alexandru

12.08.2013

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s